a existat o dezbatere continuă dacă forma corectă după „decât” sunt eu, el, ea, noi și ei sau eu, el, ea, noi și ei. Luați în considerare, de exemplu, următoarele trei propoziții:

Este vreunul dintre ei greșit? Nu. Engleza nu are un organism de reglementare care să poată da un răspuns definitiv la ceea ce este considerat inacceptabil. Ceea ce contează este modul în care oamenii folosesc limba și toate cele trei forme sunt văzute în mod obișnuit în scrierea profesională.

Mai deștept decât mine este cea mai comună formă în scrierea formală. Motivul este că probabil toți vorbitorii de engleză consideră că este acceptabil, în timp ce există o anumită controversă în jurul celorlalte două.

Mai deștept decât mine este cea mai comună formă în limba vorbită și, de asemenea, a doua cea mai comună în literatura engleză, deci cu greu poate fi considerată greșită. Nu-ți fie frică să o folosești. Așa s-a dezvoltat limbajul.

Mai deștept decât mine a fost înțeles în mod tradițional ca un mod scurt de a spune „mai deștept decât mine”. Unii gramaticieni susțin că” decât „este întotdeauna o conjuncție (cum ar fi” așa”,” în timp ce”,” pentru că ” etc.) și ceea ce urmează trebuie să fie o clauză întreagă, în care verbul poate fi implicat; prin urmare, ei susțin că „decât mine” este greșit, deoarece „decât eu sunt” nu are sens și, prin urmare, ar trebui să spunem „decât eu”.

cu toate acestea, a treia formă este cea mai puțin comună dintre cele trei atunci când examinăm corpul existent al literaturii engleze moderne și este destul de neobișnuit în limba vorbită, într-o asemenea măsură încât un număr mare de vorbitori nativi ar considera chiar „decât mine” ca fiind o eroare. Astfel, recomandarea mea personală este să o evităm cu totul.

cazuri în care una dintre variante este greșită

am discutat cazul în care lucrurile sau oamenii comparați au constituit subiectul propoziției și nu a existat niciun obiect. Cu toate acestea, luați în considerare următoarea situație:

există două moduri de a descrie situația:

a treia opțiune nu funcționează aici, deoarece sensul implicit ar fi că „Peter O place pe Laura mai mult decât îmi place Laura”, ceea ce nu ar trebui să însemne propoziția. În mod similar, dacă

există din nou două moduri de a exprima gândul:

a treia teză nu este strict greșită; urmează același model ca exemplul nr. 2) la începutul articolului. Cu toate acestea, este atât de probabil să fie înțeles greșit ca „eu fiind obiectul plăcerii lui Ioan”, încât nu ar trebui să-l folosiți niciodată.

În concluzie, dacă există o posibilitate de neînțelegere, cea mai bună soluție este să folosiți o clauză subordonată („decât mine”, „decât mă place”), care este întotdeauna lipsită de ambiguitate.