dispozitiv de Caracteredit

în Herman Melville ‘ s Moby Dick (1956), Ishmael (Richard Basehart) povestește povestea și uneori comentează acțiunea în Voice-over, la fel ca Joe Gillis (William Holden) în Sunset Boulevard (1950) și Eric Erickson (William Holden) în trădătorul contrafăcut (1962); adult PIP (John Mills) în așteptări mari (1946) și Michael York în remake-ul său de televiziune din 1974.

tehnica Voice-over este de asemenea folosită pentru a da voci și personalități personajelor animate. Actorii vocali remarcabili și versatili includ Mel Blanc, Daws Butler, Don Messick, Paul Frees și June incursiune.

tehnicile de caracterizare în voice-overs sunt folosite pentru a da personalități și voce personajelor fictive. Au existat unele controverse cu tehnicile de caracterizare în voice-overs, în special cu animatorii de radio albi care ar imita tiparele de vorbire negre. Radio a făcut această batjocură rasială mai ușor de scăpat, deoarece era o platformă non-confruntativă pentru a exprima liber orice radiodifuzorii au găsit potrivit. De asemenea, a devenit mediul ideal pentru imitațiile vocale. Caracterizarea a fost întotdeauna populară în cultură și în toate formele de mass-media. La sfârșitul anilor 1920, radioul a început să se abată de la raportarea exclusivă a muzicalurilor și a evenimentelor sportive; în schimb, radioul a început să creeze talk-show-uri seriale, precum și emisiuni cu linii de poveste fictive. Tehnica de caracterizare poate fi o priză creativă pentru a se extinde pe film și radio, dar trebuie făcută cu atenție.

dispozitiv Creativedit

în film, cineastul plasează sunetul unei voci umane (sau voci) peste imaginile afișate pe ecran care pot fi sau nu legate de cuvintele rostite. În consecință, voice-overs sunt uneori folosite pentru a crea contrapunct ironic. De asemenea, uneori pot fi voci aleatorii care nu sunt conectate direct la persoanele văzute pe ecran. În operele de ficțiune, Voice-over-ul este adesea de către un personaj care reflectă asupra trecutului său sau de către o persoană externă poveștii care are de obicei o cunoaștere mai completă a evenimentelor din film decât celelalte personaje.

Voice-overs sunt adesea folosite pentru a crea efectul povestirii de către un personaj / narator omniscient. De exemplu, în suspecții obișnuiți, personajul lui Roger „Verbal” Kint are segmente de voce în timp ce povestește detalii despre o crimă. Vocile clasice din istoria cinematografiei pot fi auzite în Citizen Kane și The Naked City.

uneori, Voice-over-ul poate fi folosit pentru a ajuta continuitatea în versiunile editate ale filmelor, pentru ca publicul să înțeleagă mai bine ce s-a întâmplat între scene. Acest lucru s-a făcut atunci când filmul Ioana d ‘ Arc (1948) cu rol principal Ingrid Bergman s-a dovedit a fi departe de succesul de box-office și critic așteptat și a fost editat de la 145 de minute la 100 de minute pentru a doua sa lansare în cinematografe. Versiunea editată, care a circulat ani de zile, a folosit narațiunea pentru a ascunde faptul că bucăți mari din film au fost tăiate. În versiunea completă, restaurată în 1998 și lansată pe DVD în 2004, narațiunea voice-over se aude doar la începutul filmului.

filmul noir este asociat în special cu tehnica voice-over. Epoca de aur a narațiunii la persoana întâi a fost în anii 1940. filmul noir folosea de obicei narațiunea vocală masculină, dar există câteva rare voci feminine.

în radio, voice-overs sunt o parte integrantă a creării programului radio. Artistul voice-over poate fi folosit pentru a reaminti ascultătorilor numele postului sau ca personaje pentru a îmbunătăți sau dezvolta conținut de spectacol. În anii 1980, radiodifuzorii britanici Steve Wright și Kenny Everett au folosit artiști voice-over pentru a crea o „poteră” virtuală sau o echipă de studio care a contribuit la programe. Se crede că acest principiu era în joc cu mult înainte de acel moment. Radiodifuzorul american Howard Stern a folosit, de asemenea, voice-overs în acest fel.

dispozitiv educativ sau descriptiv

Voice-over-ul are multe aplicații și în non-ficțiune. Știrile de televiziune sunt adesea prezentate ca o serie de videoclipuri cu evenimente demne de știri, cu voce de către reporteri care descriu semnificația scenelor prezentate; acestea sunt intercalate cu videoclipuri drepte ale ancorelor de știri care descriu povești pentru care videoclipul nu este afișat.

rețelele de televiziune precum History Channel și Discovery Channel folosesc pe scară largă voice-overs. Pe NBC, emisiunea de televiziune începând de la început a folosit-o pe Sylvia Villagran ca narator vocal pentru a spune o poveste.

Transmisiunile sportive Live sunt de obicei afișate ca voice-overs extinse de către comentatorii sportivi peste videoclipul evenimentului sportiv.

spectacolele de joc au folosit anterior pe scară largă voice-overs pentru a introduce concurenții și a descrie premiile disponibile sau acordate, dar această tehnică s-a diminuat pe măsură ce spectacolele s-au îndreptat spre premii predominant în bani. Cele mai prolifice au inclus Don Pardo, Johnny Olson, John Harlan, Jay Stewart, Gene Wood și Johnny Gilbert.

comentariile vocale ale unui critic, istoric sau ale personalului de producție în sine sunt adesea o caracteristică proeminentă a lansării de filme de lung metraj sau documentare pe DVD-uri.

dispozitiv Comercialedit

utilizarea comercială a voice-over în publicitatea televizată a fost populară încă de la începutul difuzării radio.

în primii ani, înainte de înregistrarea și mixarea eficientă a sunetului, anunțurile au fost produse „live” și simultan într-un studio cu întreaga distribuție, echipaj și, de obicei, orchestră. Un sponsor corporativ a angajat un producător, care a angajat scriitori și actori vocali pentru a interpreta comedie sau dramă.

producătorii vor folosi adesea o voce distinctă pentru a-i ajuta cu mesageria mărcii, păstrând adesea talentul pentru un contract exclusiv pe termen lung.

industria s-a extins foarte rapid odată cu apariția televiziunii în anii 1950, iar epoca emisiunilor radio seriale foarte Produse s-a încheiat. Capacitatea de a înregistra sunet de înaltă calitate pe bandă magnetică a creat, de asemenea, oportunități. Înregistrare digitală, datorită proliferării PC-urilor, smartphone-urilor (iOS și Android 5.0+), dispozitive de înregistrare dedicate, software de înregistrare și editare gratuit sau ieftin și microfoane USB de o calitate rezonabilă și utilizarea tot mai mare a studiourilor de acasă au revoluționat industria.

industria de înregistrare a sunetului folosește termenul „prezență” ca standard al unei voice-over de bună calitate și este utilizat în scopuri comerciale în special. Termenul „prezență” măsoară legitimitatea modului în care sună o voce, în special una de Voice-over. Progresele tehnologice pentru înregistrarea sunetului au ajutat voice-overs să atingă acest standard. Aceste progrese tehnologice au diminuat din ce în ce mai mult „zgomotul sistemului…și reducând astfel distanța percepută între obiect și reprezentarea acestuia.”

TranslationEdit

în unele țări, cum ar fi Rusia, Ucraina și Polonia, voice-over furnizat de un artist este frecvent utilizat în programele de televiziune ca tehnică de localizare a limbii, ca alternativă la localizarea completă a dub.

în Bulgaria, vocea multiplă este de asemenea comună, dar fiecare film (sau episod) este în mod normal exprimat de trei până la șase actori. Artiștii vocali încearcă să se potrivească cu vocea originală și să păstreze intonația. Principalul motiv pentru utilizarea acestui tip de traducere este că, spre deosebire de traducerea vocală sincronizată, este nevoie de un timp relativ scurt pentru a produce, deoarece nu este nevoie să sincronizați vocile cu mișcările buzelor personajului, care sunt compensate de sunetul original liniștit. Când nu se vorbește în film de ceva timp, sunetul original este afișat. Recent, pe măsură ce mai multe filme sunt distribuite cu piese de voce și zgomote și muzică separate, unele traduceri vocale în Bulgaria sunt produse doar prin oprirea piesei vocale, în acest fel fără a afecta celelalte sunete. Un actor Citește întotdeauna numele echipajului de traducere peste creditele finale ale spectacolului (cu excepția cazului în care există dialog asupra creditelor).