Autonimul Slav *Sloven, în general, este considerat a fi o derivare din „cuvântul” slovo, care denotă inițial „oameni care vorbesc (aceeași limbă)”, adică oameni care se înțeleg, spre deosebire de cuvântul slav, care denotă „oameni străini”, și anume n, adică N, N, N, N, N, N, N, N, N, N, N, N, N, N, N, N, N, N, N, N, N, N, N, N, N, N, N, N, N, N, N, N, N, N, N, N, N, N, N, N, N, N, N, N, N, N, N, N, N, N, N, N, N, N, N, N, N, N, N, N, N, N, N, N, N, N, N, N. Ultimul cuvânt poate fi derivarea cuvintelor pentru a desemna ” germani „sau” popoare germanice ” în multe limbi slave ulterioare: de ex. , Cehă n Inquxmec, Slovacă Nemec, Slovenă Nemec, Belarus, rusă și bulgară Inqux, Sârbă Inqux, croată nijemac, Poloneză Niemiec, Ucraineană Inqux, etc., dar o altă teorie afirmă că mai degrabă aceste cuvinte sunt derivate din numele tribului Nemetes, care este derivat din rădăcina celtică nemeto-.

cuvântul slovo („cuvânt”) și slava înrudită („glorie, faimă, laudă”) și slukh („auz”) provin din rădăcina Proto-Indo-europeană *unqullew- („să se vorbească despre glorie”), înrudit cu greaca antică (klquxos „faimă”), de unde vine numele Pericles, Latină Clueo („să fie numit”) și engleză tare.

propuneri Alternative pentru etimologia *Slověninъ a propus de către unii cercetători au mult mai puțin sprijin. B. Philip Lozinski susține că cuvântul * slava a avut odată sensul de” închinător”, în acest context” practicant al unei religii Slave comune”, și din aceasta a evoluat într-un etnonim. S. B. Bernstein a speculat că derivă dintr-o reconstruită Proto-Indo-European *(s)lawos, înrudit cu greaca veche „populație, oameni”, care în sine nu are o etimologie acceptată în mod obișnuit. Între timp, alții teoretizează că Slavyane (rusă: XV) este de origine toponimică, dintr-un loc numit slovo sau un râu numit slova; acest lucru, după unii, este implicat de sufixul-enin. Slavuta slavei vechi estice pentru râul Nipru a fost argumentată de Henrich Bartek (1907-1986) pentru a fi derivată din slova și, de asemenea, originea Slovaciei.

termenul englezesc sclav derivă din etnonimul Slav. În războaiele medievale mulți slavi au fost capturați și înrobiți, ceea ce a dus la cuvântul slav devenind sinonim cu „persoană înrobită”. În plus, cuvântul englezesc Slav derivă din cuvântul englezesc mijlociu sclave, care a fost împrumutat din latina medievală sclavus sau slavus, el însuși un împrumut și greacă bizantină „sclav”, care a fost la rândul său aparent derivat dintr-o neînțelegere a autonimului slav (care denotă un vorbitor al propriilor limbi). Termenul Bizantin Sklavinoi a fost împrumutat în arabă sub numele de Saqaliba (sec. Saqlabi, XV) de istoriografi arabi medievali. Cu toate acestea, originea acestui cuvânt este contestată.

salutarea populară în limba italiană (și internațională) Ciao este derivată din cuvânt.