termenul de astenie provine din greacă (centsqsneia, a: privation, without; ESTH xvnos: vigor, force), înseamnă absența forței, vigorii sau forței. Este un simptom, dificil de definit, cu un set de senzații vagi, diferite pentru fiecare pacient. Este o cauză frecventă de consult, aproape 30% în setările ambulatorii. Oboseala cronică reprezintă până la 10% din aceste cazuri, iar 0,2-0,7% aparține sindromului oboselii cronice. Este foarte important să se diferențieze astenia de slăbiciune, amețeli sau dispnee, deoarece pacienții le pot confunda. Timpul factorului în astenie este foarte util pentru caracterizarea sa, a fost definit la oboseala prelungită când durează mai mult de o lună și cronică când durata este mai mare de 6 luni. Depresia este cea mai frecventă cauză de oboseală, reprezentând aproximativ jumătate din cazuri. Cel mai eficient tratament al asteniei este rezolvarea cauzei care stă la baza, deși până la 20% dintre pacienți rămân fără diagnostic. Diagnosticul sindromului oboselii cronice este de excludere și criteriile consensului Internațional din anul 1994 se datorează utilizării. Frecvența ridicată a simptomului implică un cost social și economic enorm și din acest motiv este atât de important ca medicii să aibă o gestionare corectă a acestui simptom.