patologia și patogeneza bolii limbii albastre
boala limbii albastre (BT) este o boală virală transmisă de insecte a rumegătoarelor sălbatice și domestice și, ocazional, a altor specii. În rândul animalelor domestice, BT este cel mai frecvent la anumite rase de oi, în timp ce infecția asimptomatică cu virusul BT (BTV) a bovinelor este tipică în regiunile enzootice. BT la bovine poate fi o caracteristică a focarelor specifice, în special epizootia actuală din Europa cauzată de serotipul 8 BTV. BTV se reproduce în celulele fagocitare și endoteliale mononucleare, limfocite și, eventual, alte tipuri de celule în țesuturile limfoide, plămânii, pielea și alte țesuturi. Rumegătoarele infectate pot prezenta o viremie prelungită, dar nu persistentă, iar BTV este asociat cu eritrocitele în stadiile tardive ale acestei viremii prelungite. Patogeneza BT implică leziuni ale vaselor mici de sânge din țesuturile țintă, dar contribuțiile relative ale citolizei directe induse de virus și ale mediatorilor vasoactivi induși de virus în provocarea leziunilor și disfuncțiilor endoteliale sunt în prezent neclare. Leziunile BT sunt caracteristice și includ: hemoragie și ulcere în cavitatea bucală și în tractul gastro-intestinal superior; necroza mușchilor scheletici și cardiaci; coronită; hemoragie subintimală în artera pulmonară; edem pulmonar, subcutis ventral și fascia musculară a gâtului și a peretelui abdominal; și efuzii pericardice, pleurale și abdominale. Transmiterea transplacentară a BTV la rumegătoare, cu infecție fetală ulterioară, este o proprietate a tulpinilor virale specifice, în special a celor propagate în ouă embrionate sau culturi celulare. Rezultatul infecției cu BTV a rumegătoarelor fetale este dependent de vârstă, cu leziuni cavitante distincte ale sistemului nervos central la animalele care supraviețuiesc infecției la începutul gestației. Competența imună la BTV apare la mijlocul gestației, iar animalele infectate la gestație târzie se pot naște vireemice și fără malformații cerebrale semnificative.