Triasicul târziu a fost un interval prelungit de rate ridicate de dispariție și rate scăzute de origine care s-au manifestat într-o serie de extincții în timpul Carnian, Norian și Rhaetian timp. Majoritatea acestor extincții au avut loc în tărâmul marin, afectând în special radiolarienii, conodontii, bivalvele, amonoizii și organismele de construire a recifelor. Pe uscat, cazul unei extincții în masă triasice târzii este mult mai subțire și s-a concentrat în mare parte pe vertebrate tetrapode (amfibieni și reptile), deși unii muncitori susțin o dispariție bruscă a Triasicului final (TJB) a plantelor terestre. Cu toate acestea, o literatură extinsă nu identifică o dispariție majoră a plantelor terestre la TJB și o revizuire cuprinzătoare a înregistrărilor palinologice a concluzionat că modificările vegetației TJB au fost neuniforme (modificări diferite în locuri diferite), nu sincrone și nu indică o dispariție în masă a plantelor terestre. Revendicările unei perturbări substanțiale a ecologiei plantelor și a diversității la TJB din Groenlanda de Est indică o schimbare locală a paleoflora determinată în mare parte de modificările litofaciilor care au ca rezultat schimbarea filtrelor taphonomice. Extincțiile plantelor la TJB au fost evenimente localizate paleogeografic, nu globale în măsură. Cu date stratigrafice noi și mai detaliate, dispariția tetrapodului TJB percepută este în mare parte un artefact al rezoluției temporale grosiere, efectul de corelație compilat. Extincțiile amfibiene, arhosaurice și sinapside ale Triasicului târziu nu sunt concentrate la TJB, ci apar în trepte, începând din Norian și extinzându-se în Hettangian. A existat o perturbare a ecosistemului terestru de-a lungul TJB, dar a fost mai modest decât se pretinde în general. Severitatea ecologică a evenimentelor biotice non-triasice end-triasice este relativ scăzută la scară globală. Cifra de afaceri biotică la sfârșitul Triasicului a fost probabil determinată de erupțiile CAMP (Provincia magmatică Atlantică Centrală), care au provocat perturbații semnificative de mediu (răcire, încălzire, acidificare) prin degazare, dar efectele asupra biotei nemarine par să fi fost localizate, tranzitorii și nu catastrofale. Schimbările pe termen lung în biota terestră de-a lungul TJB sunt schimbări evolutive complexe, diacronice și probabil determinate de climă în contextul ratelor fluctuante de dispariție de fond, nu o singură dispariție bruscă sau în masă.