Articles

de ce ființele umane continuă să lupte războaie?

Din moment ce acum 100 de ani Marea Britanie a intrat în primul război mondial – și în momentul în care lumea pare să fie în mod special călărită de conflicte – este un moment oportun pentru a reflecta asupra motivului pentru care ființele umane par a fi incapabile să oprească războaiele.

în majoritatea cazurilor războaiele sunt inițiate de guverne, nu de populații. Și, de cele mai multe ori, sunt rezultatul disputelor asupra resurselor și terenurilor sau al dorinței unui guvern de a-și spori influența și puterea. Cu toate acestea, privind înapoi la istoria războiului, ceea ce este cel mai izbitor este cât de dispuși au fost majoritatea oamenilor să lupte în războaie sau cel puțin să-i susțină.când Marea Britanie s-a alăturat primului război mondial, în August 1914, mulțimi masive au sărbătorit în fața Palatului Buckingham. Această dispoziție de sărbătoare a fost răspândită în toată Europa. Scriind despre răspunsul poporului German la război, Istoricul Alan Bullock a descris „un sentiment de neegalat al Unității Naționale, pe care cei care l-au experimentat nu l-au uitat niciodată, un sentiment exaltat de patriotism”.psihologul american William James a sugerat odată că războiul este atât de răspândit datorită efectelor sale psihologice pozitive. Creează un sentiment de unitate în fața unei amenințări colective. Ea leagă oamenii împreună – nu doar armata angajată în luptă, ci întreaga comunitate. Aduce un sentiment de coeziune, cu obiective comunitare, și inspiră cetățenii individuali (nu doar soldații) să se comporte onorabil și dezinteresat, în slujba unui bine mai mare. Furnizează sens și scop, transcendând monotonia vieții de zi cu zi. Războiul permite, de asemenea, exprimarea unor calități umane superioare care adesea stau latente în viața obișnuită, cum ar fi curajul și sacrificiul de sine.

Acest lucru pare echivalent cu a sugera că ființele umane duc războaie pentru că ne place să facem acest lucru. Este ușor de văzut cum ideile lui James s-ar putea aplica numărului mare de tineri britanici care s-au oferit să lupte în Siria în ultimele luni. Acești tineri se văd ca luptând o cauză justă cu colegii musulmani, dar cu siguranță caută și sentimentul de a fi mai viu pe care îl descrie James: un sentiment de coeziune și onoare, pe care îl simt – poate romantic – este mai realizabil în război decât acasă în Marea Britanie.

argumentul lui James este că ființele umane trebuie să găsească activități care să ofere aceleași efecte pozitive ale războiului, dar care nu implică aceeași devastare, sau așa cum o numește el, „echivalentul moral al războiului”. Cu alte cuvinte, trebuie să găsim activități alternative care să ne dea acel sentiment de a ne simți în viață, de apartenență și scop.în țările stabile, pașnice și mai dezvoltate economic, cum ar fi Marea Britanie și SUA, viața este atât de bogată și variată încât există multe modalități de a satisface aceste nevoi – prin sport, cariere, divertisment și hobby-uri. Cu toate acestea, în alte părți ale lumii în care viața este deosebit de grea – când oamenii trăiesc în sărăcie și sunt oprimați și unde există puține speranțe pentru viitor, cum ar fi în Gaza, Palestina și multe părți ale Africii – este mai greu să satisfaci aceste impulsuri.

Războiul poate servi drept cel mai mic numitor comun pentru a oferi o aparență de pozitivitate psihologică, o încercare de a trăi pe un „plan superior al puterii”, în cuvintele lui James, cu un sentiment de coeziune și scop. Dacă aceste nevoi sunt nesatisfăcute și dacă există un inamic sau un opresor evident spre care să le îndrepte, atunci războiul este aproape inevitabil.

acest lucru nu înseamnă că o parte în război poate să nu aibă o cauză justă, iar acest argument nu explorează alți factori sociali și psihologici importanți implicați în război, cum ar fi identitatea socială și excluderea morală. Cu toate acestea, arată că orice pace stabilă și durabilă depinde de crearea de societăți cu o bogăție de oportunități și varietate care să poată satisface nevoile umane. Faptul că atât de multe societăți din întreaga lume nu reușesc să facă acest lucru face ca perspectivele noastre viitoare de pace să pară foarte sumbre.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *