Freire folosește conceptul bancar al educației pentru a discuta despre modul în care educația este folosită de cei aflați în poziția de putere pentru a continua o structură care să le asigure propriul control. În lucrarea lui Freire, Pedagogia celor oprimați, el sugerează că profesorii și administratorii care doresc să mențină puterea și controlul asupra copiilor lor tratează instruirea ca și cum învățarea ar fi ca o bancă. În această metaforă, profesorul „depune” informații în studenți, care sunt obiecte pasive în procesul de învățare. Ca toate conturile bune, elevii colectează „informațiile” și pur și simplu absorb ceea ce este depus. Nu există întrebări și nu există nimic reciproc în acest proces. Profesorul „băncile” informațiile din student prin depunerea acestora în ele.

Freire susține că conceptul bancar este folosit pentru a menține controlul asupra studenților:

educația devine astfel un act de depunere, în care studenții sunt depozitarii și profesorul este deponentul. În loc să comunice, profesorul emite comunicate și face depozite pe care elevii le primesc cu răbdare, le memorează și le repetă. Acesta este conceptul „bancar” al educației… În conceptul bancar de educație, cunoașterea este un dar acordat de cei care se consideră cunoscuți celor pe care îi consideră că nu știu nimic. Proiectarea unei ignoranțe absolute asupra altora, o caracteristică a ideologiei opresiunii, neagă educația și cunoașterea ca procese de anchetă.

Freire sugerează că imaginea bancară pentru a descrie instruirea modernă ajută la menținerea controlului. Profesorii și figurile autorității „depozitează” informații precum fapte izolate care contribuie la noțiunea pasivă și statică de învățare. La rândul lor, studenții sunt recipiente în care absorb pur și simplu fapt după fapt. Nu există nici o anchetă și nu există nici o reflecție cu privire la locul lor în procesul de învățare. Conceptul bancar al educației este unul care asigură ierarhia în învățare, asigurându-se că autoritatea nu este amenințată de critica studenților sau de puterea studenților. În acest sens, Freire susține că ideea bancară, ceva care este acceptat în societate ca fiind intrinsec bun fără a pune la îndoială, este un instrument de control, demonstrând modul în care organizația educațională este despre putere mai mult decât orice altceva.