casca Gjermundbu

(c) NTNU vitenskapsmuseet

căști istorice

prima dată când vedem vikingii purtând căști cu coarne este în producția inaugurală a ciclului inelului lui Wagner la Bayreuth în 1876. Carl Doepler, directorul creativ al producției, a ales să împodobească căștile cu coarne.1 înainte de acest timp, căștile vikinge aveau aripi, în timp ce căștile cu coarne erau în schimb rezervația barbarilor. După această producție, coarnele au venit repede să împodobească toate căștile Viking, până relativ recent. Acum știm că căștile Viking nu aveau coarne pe ele, dar totuși casca cu coarne este un semnificant al Vikingității în măsura în care este încă folosită în mod regulat pentru a asocia mărcile cu Vikingii. Vedeți Expoziția despre vikingi ca marcă pentru exemple în acest sens.

realitatea este că vikingii nu aveau coarne pe căști. Căștile cu coarne sunt cunoscute din perioadele anterioare, cum ar fi căștile Viks din Danemarca. Ele sunt, de asemenea, cunoscute din alte culturi, cum ar fi casca Waterloo. Cu toate acestea, acestea nu sunt căști Viking.

singura cască din epoca vikingă Găsită în Scandinavia, casca Gjermundbu prezentată aici, în mod clar nu are coarne. Fragmente de căști din Danemarca includ creste de frunte precum cele de pe Coppergate și Sutton Hoo căști, sugerând că tipuri similare ar fi putut fi utilizate în Danemarca. Nici acestea nu au coarne.

există de fapt o lipsă semnificativă de căști din Scandinavia vikingă. Acest lucru sugerează că căștile fie erau considerate a nu fi o parte adecvată a unui ansamblu de înmormântare, fie că căștile metalice nu erau atât de frecvente în epoca vikingă. Este posibil ca vikingii să fi purtat căști de piele în schimb, dar pielea nu supraviețuiește în mod normal bine în contexte arheologice, așa că nu avem dovezi care să demonstreze acest lucru.

1. Roberta Frank, 2000. ‘Invenția căștii cu coarne vikinge’, Studii Internaționale scandinave și medievale în memoria lui Gerd Wolfgang Weber.