tehnica

întrebările privind dimensiunea și forța fluxului urinar la pacienții de sex feminin sunt rareori fructuoase, cu excepția cazului în care este prezentă obstrucția extremă a ieșirii. Cu toate acestea, importanța acestei întrebări pentru pacienții de sex masculin de la copilărie până la vârsta adultă nu poate fi supraestimată, iar calitatea istoriei reflectă tenacitatea și experiența clinicianului. Calibrul și forța normală a fluxului urinar variază între indivizi, iar examinatorul ar trebui să încerce să obțină istoricul modificărilor fluxului urinar, mai degrabă decât Calibrul sau forța specifică. Începeți prin a întreba, ați avut vreo scădere a dimensiunii fluxului? Apoi, adresați-i pacientului sau părinților copilului întrebări ușor legate de mai multe puncte de referință. De exemplu, copilul poate urina peste pat? Ai putea să-ți scrii numele pe zăpadă sau pe trotuar? Trebuie să stai mai aproape de toaletă sau deasupra toaletei pentru a împiedica să mergi pe pantofi sau pe podea? Este fluxul dvs. la fel de puternic ca acum câțiva ani? Observați fluxul urinar al pacientului. Documentația exactă a fluxului urinar poate fi obținută prin eșantioane anulate temporizate sau prin dinamică.

ezitarea nu este de obicei menționată de pacient. Întrebați, trebuie să așteptați un timp pentru ca fluxul dvs. să înceapă? Acest lucru trebuie distins de „vezica timidă” în care pacientul întâmpină dificultăți de anulare în prezența unei asistente medicale, a unui medic sau a unei alte persoane.

intermitența este evaluată întrebând, odată ce ați început urinarea, puteți trece 80 până la 90% într-un flux continuu? Acest lucru elimină driblingul terminal semnificativ, cu care se confruntă mulți bărbați normali. Două caracteristici sunt notabile dacă se observă anularea unui pacient de sex masculin cu ezitare și intermitență: încordarea este adesea evidentă în inițierea și menținerea fluxului, iar fluxul încetinește sau se oprește adesea atunci când respiră.

toți pacienții trebuie întrebați dacă au dificultăți în controlul urinării sau dacă au pierderi de urină în momente nepotrivite. Dacă răspunsul este pozitiv, este necesară o evaluare detaliată a naturii incontinenței. Determinați dacă incontinența apare cu sau fără cunoștința pacientului; adică pacientul știe că va urina, dar nu poate ajunge la baie la timp sau incontinența este observată doar indirect atunci când hainele și patul sunt ude. Un istoric de incontinență de stres poate fi provocat întrebând pacientul dacă urinarea involuntară apare în timpul tusei, strănutului, încordării sau ridicării obiectelor grele. Urgența sau incontinența urgentă este sugerată atunci când pacientul afirmă că simte o dorință puternică de a urina și nu poate suprima fluxul de urină înainte de a ajunge la toaletă. Întrebați dacă enurezisul apare noaptea (incontinență nocturnă sau enurezis) sau apare atât noaptea, cât și în timpul zilei. Întrebați dacă urina se scurge sau driblează tot timpul, ca în incontinența totală sau în cantități mici intermitente, ca în incontinența de preaplin.